Riscul noilor afaceri

Decizia de iniţiere a unei afaceri trebuie luată numai după atenta analiză a riscurilor implicate. În acest scop, cunoaşterea condiţiilor în care au avut succes sau au eşuat diferite afaceri este un pas foarte important.

Activitatea antreprenorială în ansamblul său este influenţată de numeroşi factori:

A. La nivel macroeconomic (economia naţională, relaţii economice internaţionale) se disting o serie de condiţii generale a căror evoluţie întreprinzătorul trebuie să o urmărească, dar pe care nu le poate influenţa în mod direct:
– situaţia generală a economiei.
– nivelul şi evoluţia inflaţiei;
– nivelul şi evoluţia ratei dobânzii;
– existenţa unor politici de stimulare a accesului la capital;
– cadrul legislativ privind antreprenoriatul.

B. La nivel microeconomic (întreprinzătorul şi afacerea sa) libertatea de acţiune a întreprinzătorului este maximă în ceea ce priveşte:

– Nivelul de competenţă şi pregătire. Abilităţile înnăscute şi dezvoltate, cunoştinţele dobândite în domeniul producţiei, financiar, al vânzărilor, al managementului resurselor umane, precum şi o atitudine corespunzătoare reprezintă, împreună, singura bază pe care se poate construi o afacere. Atunci când implicarea în afaceri nu este rezultatul unei autoevaluări aprofundate a întreprinzătorului şi a unei concentrări a tuturor resurselor disponibile, rezultatul este, cel mai adesea, falimentul.

– Planificarea atentă a afacerii, care permite valorificarea oportunităţilor oferite de piaţă şi evitarea unor probleme frecvente (dificultăţi rezultate din lipsa de informaţii, probleme cauzate de o creştere prea rapidă).

– Controlul financiar permanent, prin organizarea unui sistem eficient de evidenţă financiar-contabilă şi controlul permanent a situaţiilor financiare. În acest fel se evită subcapitalizarea, investirea nejustificată în fonduri fixe şi problemele legate de politica de credit.

– Salariaţii, una din cele mai importante resurse într-o afacere. Întreprinzătorul trebuie să aibă grijă ca angajaţii să-i fie loiali şi să lucreze eficient. Pentru acesta, el trebuie să aibă în vedere permanent nu numai situaţia financiară sau problemele de producţie şi de vânzare (aşa cum se întâmplă de foarte multe ori), ci trebuie să investească şi în procesul de angajare, instruire şi coordonare a personalului.

– Activităţile de marketing. Indiferent de calităţile produsului, de regulă este nevoie de un efort de marketing susţinut pentru a asigura vânzarea, o strategie de marketing bine realizată şi pusă în aplicare fiind singura soluţie de termen lung.

– Fraudele: furturi ale salariaţilor (cazurile cele mai frecvente), spargerile, furturile din partea clienţilor sau a concurenţilor. În acest domeniu, asigurările pot fi de un real ajutor.

Tipuri de risc

Problematica riscurilor poate fi analizată din mai multe puncte de vedere.

A1. Evenimentele care au un impact negativ asupra afacerii, dar a cărui moment al producerii nu poate fi precizat dinainte sunt caracterizate de risc pur. Exemple tipice sunt incendiul, inundaţiile sau alte tipuri de evenimente catastrofice naturale, furtul, decesul unor membri foarte importanţi din cadrul personalului, falimentul unor clienţi etc. În măsura în care aceste riscuri pot fi analizate statistic, el pot fi asigurate.

A2. Atunci când apariţia riscului a fost influenţată direct de întreprinzător, este vorba despre riscuri speculative. Exemple tipice sunt situaţiile în care se întreprinzătorul mizează pe evoluţia favorabilă a pieţei (valutare, imobiliare etc.). Astfel de riscuri nu sunt asigurate.

B1. Modificările permanente ale pieţei creează premisele pentru apariţia unor riscuri privind piaţa. Exemple tipice sunt întreruperea fluxului de aprovizionare (ceea ce afectează direct capacitatea de producţie şi duce, în timp, la înrăutăţirea poziţionării pe piaţă a afacerii), reducerea cererii (ca rezultat al modificării aşteptărilor clienţilor, al poziţionării faţă de concurenţi etc.) precum şi deteriorarea mediului economic (evoluţia inflaţiei, modificarea nivelului general al ratei dobânzii etc.). Astfel de riscuri se manifestă şi se dezvoltă lent, ducând frecvent la falimentul afacerilor insuficient de bine planificate şi controlate. În plus, astfel de riscuri se pot asigura cu greutate şi în condiţii mai speciale.

B2. Riscurile privind proprietatea:
– Dezastrele naturale (cutremurele, inundaţiile, alunecările de teren, furtunile puternice etc.) afectează, de regulă, mai mulţi întreprinzători şi au efecte negative majore. Soluţia cea mai eficientă de protecţie împotriva acestor riscuri este asigurarea.

– Incendiile reprezintă situaţii de risc care se produc frecvent. Protecţia presupune atât măsuri complexe de prevenire cât şi asigurarea.

– Furturile, spargerile şi tâlhăriile, pentru prevenirea şi limitarea cărora se pot folosi sisteme de alarmă, agenţi de pază, sisteme de supraveghere şi, bineînţeles, asigurarea.

B3. Riscurile privind clienţii se referă la vânzarea pe credit, când clientul rău-platnic refuză să plătească produsul achiziţionat, şi la posibilitatea apariţiei unor nemulţumiri privind produsul oferit sau serviciile conexe prestate.

B4. Riscurile privind personalul se referă la furturi sau la falsuri realizate de către propriii angajaţi ai întreprinzătorului. Cauzele ţin atât de neselectarea corespunzătoare a persoanelor angajate, cât şi de mediul intern al organizaţiei (relaţiile dintre angajaţi şi angajator, politica salarială şi aşteptările angajaţilor, sistemul de control intern al afacerii şi procedurile în cazul unor situaţii negative). De cele mai multe ori, aceste riscuri pot fi asigurate.

Strategii de gestionare a riscului

În ceea ce priveşte gestionarea riscului, există 4 posibilităţi de acţiune:

A. Evitarea situaţiilor de risc (de exemplu, depunerea zilnică a banilor în cont pentru a evita riscurile legate de utilizarea numerarului).

B. Prevenirea riscurilor. Atunci când riscurile nu pot fi eliminate, întreprinzătorul trebuie să încerce să reducă probabilitatea de apariţie a unor astfel de situaţii.

C. Transferul riscurilor asupra altei organizaţii – asigurarea.

D. Asumarea riscurilor, atunci când celelalte metode nu pot fi aplicate. Întreprinzătorul îşi constituie un fond de risc pentru acoperirea pierderilor potenţiale, bineînţeles, pentru cazul unor pierderi de dimensiuni destul de reduse.

Aceste metode sunt aplicate, de regulă, împreună.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *