Alte „mituri” legate de întreprinzători

A. Există o „vârstă de aur” pentru întreprinzători

Succesul în afaceri nu depinde în mod esenţial de vârsta întreprinzătorului. Afaceri de succes au fost iniţiate şi dezvoltate de persoane foarte tinere, dar şi de persoane de vârste înaintate.

[Exemplul 1]
Ion Puşcă n-a ieşit din Panciu până în clasa a noua. Numai pe perioada studiilor superioare a stat departe de crame, iar după terminarea facultăţii şi-a petrecut întreaga viaţă în domeniul viticol.

Între anii 1966 şi 1988 a lucrat ca oenolog şef la IAS Panciu, actuala Veritas Panciu, şi până în 1991 a fost director general al societăţii Vinicola Focşani, fosta Vinexport. Ion Puşcă şi-a legat numele de vinul spumos produs la Panciu, prima şampanie produsă în România după reţeta franţuzească originală din 1670. Prima sticlă de vin spumant preparat la Panciu a fost desfăcută în 31 decembrie 1967, în august 1970 meritele fiindu-i recunoscute prin atribuirea diplomei de inventator pentru realizarea şampaniei de Panciu. In anii ‘80 a urmat diverse cursuri de specializare în Franţa, a absolvit Facultatea de Comerţ din Bucureşti, completată cu studii postuniversitare de oenologie la Iaşi. Şi cu un doctorat în agronomie, specialitatea enologie, luat în anul 1997.

Ion Puşcă şi-a înfiinţat propria companie, SC Orizonturi Noi SRL, când împlinise deja 60 de ani, iar magazinul său din Bucureşti, „Colecţia de vinuri îmbuteliate şi vărsate”, funcţionează de la începutul anului 2003. (Sursa: adaptare după revista Capital din data de 24 iulie 2003)

[Exemplul 2]
Daniel Ştefan a intrat în afaceri la 19 ani, când şi-a înfiinţat propria firmă. A făcut comerţ cu gresie şi faianţă, a vândut cămăşi, a fost distribuitor de ulei pentru 3 judeţe şi a deschis o companie de taximetre (Alfa Taxi).

A înfiinţat apoi o fabrică de încălţăminte, care a necesitat o investiţie iniţială de 2,5 miliarde lei, din care 1,5 miliarde lei au fost obţinuţi printr-un împrumut de la nişte cunoştinţe. Firma s-a orientat apoi spre producţia de încălţăminte pentru femei, cel mai rentabil segment, care a fost „atacat” printr-o politică de vânzări agresivă (reclamă puternică, preţuri avantajoase şi disconturi). Echipa implicată este foarte tânără, cel mai în vârstă angajat având 29 de ani.

Firma a început şi producţia pentru export într-o nouă fabrică, pentru care a  închiriat cu 3.000 USD o hală de 700 de metri pătraţi, a modernizat-o cu 10.000 USD şi a dotat-o cu o linie tehnologică nouă în valoare de 200.000 EUR, cifra de afaceri în anul 2002 fiind de circa 1 milion EUR.

Sistemul de distribuţie s-a modificat odată cu dezvoltarea afacerii. La început, au fost utilizaţi distribuitori, apoi a fost organizat un sistem propriu de distribuţie, achiziţionând în leasing mai multe autovehicule de transport marfă. (Sursa: adaptare după revista Capital din data de 05 septembrie 2002)

B. Este suficientă educaţia din şcoală pentru reuşita în afaceri

Indiferent de modul concret de acumulare a informaţiilor, esenţial pentru un întreprinzător este cunoaşterea aprofundată a sectorului de activitate în care funcţionează afacerea sa. Această cunoaştere trebuie dublată, în mod firesc, de o cultură generală care să-i permită să se orienteze cât mai bine şi rapid în mediul intern şi extern.

C. Bărbaţii reuşesc mult mai frecvent în afaceri decât femeile

Chiar dacă, în totalul întreprinzătorilor de succes, bărbaţii deţin ponderea cea mai importantă, pe ansamblu, rata de succes şi de eşec este aproape egală în cazul bărbaţilor şi a femeilor întreprinzători.

[Exemplul 3]
Dana Jianu a ocupat o poziţie privilegiată, fiind la un moment dat singura femeie specialist în chirurgie plastică din România într-o lume dominată autoritar de bărbaţi. Tânăra doctoriţă a profitat de oportunităţile apărute după 1989 în domeniul chirurgiei plastice, ocupând primul din cele 2 locuri de chirurgie plastică şi reparatorie la secundariat. Pentru că în România chirurgia estetică era slab reprezentată la acea vreme, a pătruns în tainele profesiei în ţări cu practică în domeniu: o colaborare cu un chirurg estetician din Germania (deşi conducerea spitalului unde era angajată a avertizat-o despre posibilitatea pierderii locului de muncă până în momentul întoarcerii în ţară), o bursă de la British Council prin intermediul căreia a putut să studieze managementul sistemului privat sanitar şi să se perfecţioneze prin practică în chirurgia estetică, a colaborat cu diferiţi alţi specialişti din diferite ţări.

În paralel, a deschis un cabinet particular şi a început să acorde consultaţii pe mai multe ramuri (cardiologie, pediatrie, ORL, ginecologie), în paralel cu activitatea de la spitalul unde era angajată. Când a considerat că are o situaţie suficient de stabilă din punct de vedere profesional, în 1997, a renunţat definitiv la activitatea desfăşurată în sistemul sanitar de stat.

Pentru cumpărarea spaţiului necesar şi pentru amenajarea cu dotările strict necesare, investiţia iniţială a fost asigurată de familie. Creditul nu a fost utilizat nici pentru cumpărarea echipamentelor specifice activităţii chirurgicale, investiţiile fiind făcute pas cu pas.

Din 1994, de la înfiinţarea firmei Proestetica Medical, volumul consultaţiilor de chirurgie plastică a crescut de 5 ori; faţă de anul 1997, volumul intervenţiilor chirurgicale a crescut cu 300%. (Sursa: adaptare după revista Capital nr. 43 din data de 25 octombrie 2001)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *