Concesionarea (franciza)

Această modalitate de afaceri se concretizează în garantarea de către proprietarul unui produs sau a unei afaceri (francizor) a unor drepturi exclusive către un franciz, în schimbul plăţii unor redevenţe.

Există 2 tipuri principale de franciză:

– Franciza de produs sau marcă de comerţ, care are ca obiect un produs sau o marcă comercială, pe care francizorul vrea să  distribuie într-o anumită zonă geografică prin distribuitori exclusivi.

– Franciza de afacere, care are ca obiect modul de funcţionare al unei afaceri (echipamente de lucru, proceduri de operare, standarde de calitate dar şi management, marketing, instruire pentru personal etc.).

[Exemplul 1]
După ce a lucrat în cadrul departamentului de marketing al unei companii producătoare de ţigări, Cristian Oneţiu s-a hotărât să îşi deschidă propria afacere. O perioadă destul de lungă de timp a câştigat destul de bine din intermedieri, făcând rost de ceea ce piaţa avea nevoie. Prima afacere importantă a constat în transformarea a 3 garaje într-un mic bar de karaoke în Timişoara. Cu banii obţinuţi astfel a deschis un club în centrul rasului şi, ulterior, a investit într-un ştrand.

Ceea ce îşi dorea, însă, cel mai mult Oneţiu era dezvoltarea unui sistem „network marketing”. În acest scop, s-a interesat pe Internet pentru a găsi potenţiale companii interesate să vină în România. Cum, de cele mai multe ori, interesul pentru România era aproape anulat de teama riscurilor sau a puterii scăzute de cumpărare a românilor, a achiziţionat franciza unei companii din Statele Unite printr-un francizor englez pentru a implementa sistemul acesteia în România. Împreună cu fratele său şi, mai apoi cu încă 2 prieteni, Oneţiu a reuşit să strângă fondul pentru investiţiile iniţiale.

În anul 2001 au achiziţionat pentru 30.000 USD franciza, adică un program şi cunoştinţele despre cum să organizeze reţeaua: firma lui Cristian Oneţiu urma să cumpere produse vrac de la furnizori externi cu care francizorul din Marea Britanie a negociat în prealabil preţul, produsele urmau să fie ambalate în România, distribuţia făcându-se printr-o reţea care funcţionează pe principiul acordării de disconturi celor care comandă mai mult. Un prim distribuitor vine şi comandă produse de la firma lui Cristian Oneţiu şi caută alţi furnizori cărora să le distribuie produsele, sistemul funcţionând mai departe. Cu cât acest prim distribuitor îşi creează o reţea de distribuţie mai vastă, cu atât volumul de vânzări al acestuia creşte, iar comisioanele obţinute sunt din ce în ce mai mari.

Primii paşi au presupus venirea în capitală (conform contractului de franciză) pentru a căuta depozite. Apoi au înfiinţat firma Vision Grup International şi au început să avizeze şi să înregistreze produsele la OSIM. Activitatea lor a debutat în luna martie a anului 2003, iar sistemul de distribuţie a început cu 4 distribuitori, funcţionând doar în zona dintre Bucureşti şi Timişoara. În prezent, sistemul are peste 1.400 de oameni, încasările Vision Grup International crescând în fiecare lună: în prima lună au fost de 60 de milioane de lei, iar în luna iulie au ajuns la aproape 800 milioane lei, rata profitului variind între 8 si 15%. După dezvoltarea reţelei, în circa 2-3 ani, Cristian Oneţiu estimează chiar posibilitatea ca francizorul să vina să cumpere întreaga reţea. (Sursa: adaptare după revista Capital din data de 07 august 2003)

Această metode de intrare în afaceri are o serie de avantaje majore:

– Preluarea unei afaceri viabile. Afacerea care face obiectul francizei este îndelung verificată în practică, în economia reală, fiind astfel organizată încât să faciliteze transferul prin franciză. Cumpărătorul francizei obţine metoda de organizare internă a activităţii productive, dar şi a relaţiilor cu clienţii, furnizorii, concurenţii sau alţi terţi. În plus, francizorul sprijină cumpărătorul tehnic, organizatoric, financiar, la începerea activităţii sau dacă există posibilităţi de extindere. Practic, toate aceste lucruri înseamnă implicit că francizul are şanse de succes mai ridicate.

– Asistenţă tehnică şi managerială. Deoarece câştigul francizorului depinde de succesul activităţii desfăşurate de franciz, el îl sprijină pe acesta în toate fazele stabilirii noii activităţi, începând cu sugestii privind alegerea locului de desfăşurare a activităţii şi amenajarea spaţiului şi până la selectarea şi pregătirea personalului şi instruirea în management. Activităţile de instruire continuă, de regulă, pe parcursul derulări activităţii funcţie de necesităţi.

– Investiţie iniţială mai redusă. De regulă, experienţa posesorului francizei permite stabilirea mai precisă a fondului de rulment şi evitarea unor cheltuieli neprevăzute.

– Imagine foarte bună. Apartenenţa la un lanţ de francize garantează întreprinzătorului recunoaşterea extrem de rapidă, pe baza prestigiului de care se bucură francizorul. În plus, cumpărătorul francizei este instruit cu privire la tehnicile de marketing care trebuie utilizate pentru menţinerea acestei imagini favorabile.

Franciza are, totuşi, câteva dezavantaje importante:

– Libertate redusă de mişcare. Franciza presupune respectarea strictă a „manualului de funcţionare” al afacerii cu un grad de detaliere foarte mare, ceea ce se va dovedi o îngrădire majoră pentru întreprinzătorul creativ şi dornic să inoveze.

– Costuri ridicate pentru franciză. Nu numai dreptul de a desfăşura afacerea sub forma stabilită de proprietarul francizei costă o sumă importantă, dar toate serviciile furnizate de acesta (organizare, instruire etc.). Pentru toate acestea, cumpărătorul plăteşte o parte din profit şi efectuează o serie de cheltuieli de publicitate.

– Dificultăţi la vânzarea francizei. Atunci când, din diferite motive, întreprinzătorul decide să nu mai continue activitatea luată sub franciză, el o poate vinde numai cu acordul proprietarului francizei care trebuie să accepte în prealabil cumpărătorul.

– Existenţa unor riscuri specifice. Identificarea cu franciza duce, atunci când imaginea francizorului se deteriorează, la o înrăutăţire a imaginii francizului; acest lucru se poate produce şi atunci când o serie de cumpărători ai francizei aduc, prin activitatea lor, atingere imaginii afacerii iar proprietarul francizei nu reacţionează destul de prompt pentru a-şi repara imaginea. Pe de altă parte, uneori cumpărătorul nu primeşte tot sprijinul aşteptat din partea proprietarului francizei, cea mai sigură cale de evitare a unor astfel de situaţii fiind redactarea cu maximă atenţie a contractului (acordului) de franciză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *