Iniţierea unei afaceri noi

Deseori, iniţierea unei noi afaceri se dovedeşte a fi soluţia cea mai bună. Acesta este, spre exemplu, cazul realizării unui produs nou (când nu există practic nici o alternativă) sau atunci este avută în vedere o piaţă în creştere (unde există deja mai multe firme concurente, dar care pot fi achiziţionate, de regulă, cu mare dificultate).

În plus, iniţierea unei noi afaceri oferă întreprinzătorului satisfacţii importante de ordin psihologic.

Această metodă de lansare în afaceri are o serie de avantaje importante:

– Libertate maximă de acţiune pentru întreprinzător, care îşi poate pune în aplicare planurile aşa cum doreşte. Poate stabili în mod liber modul de organizare a activităţii funcţie de ritmul de dezvoltare a firmei şi îşi poate crea o imagine favorabilă, funcţie de ideea pe care o are despre propria sa firmă.

– Prestanţă socială. Iniţierea unei afaceri noi presupune un efort important şi solicită foarte mult abilităţile întreprinzătorului. Chiar dacă va avea nevoie, probabil, de diverşi experţi colaboratori, întreprinzătorul este cel care va primi recunoaşterea pentru reuşita afacerii şi pentru efectele pozitive asupra comunităţii (locuri de muncă nou-înfiinţate, servicii şi bunuri foarte utile, activităţi caritabile).

– Lipsa unor „pietre de moară”. Întreprinzătorul nu este obligat să corecteze greşelile făcute de predecesorii săi în cadrul afacerii, nu trebuie să onoreze obligaţii contractuale la a căror negociere nu a participat, nu trebuie să adapteze structura organizatorică a unei firme vechi la viziunea sa novatoare, îşi poate alege mijloacele de producţie dorite (echipamente, stocuri).

– Investiţia financiară iniţială mai redusă prin comparaţie cu achiziţionarea unei afaceri funcţionale, al cărei preţ include elemente precum poziţionarea pe piaţă, imaginea, funcţionalitatea prezentă.

Decizia de iniţiere a unei afaceri noi trebuie să ţină cont de o serie de dezavantaje:

– Interval de timp îndelungat până la lansarea produsului. Chiar dacă întreprinzătorul deţine experienţa şi informaţiile necesare, este necesar un interval de timp variabil pentru înfiinţarea noii firme (atunci când este cazul), organizarea activităţilor, stabilirea relaţiilor cu furnizorii, rezolvarea problemelor de personal, lansarea produsului noii afaceri. Acest dezavantaj este cu atât mai important atunci când întreprinzătorul vrea să valorifice o oportunitate imediată de pe piaţă.

– Riscul implicat, mai ridicat decât în cazul achiziţionării unei afaceri. Deciziile complexe şi variate care trebuie luate pe parcursul procesului de iniţiere a noii afaceri reprezintă tot atâtea posibilităţi de eroare.

– Credibilitate mai mică în ochii partenerilor de afaceri, finanţatorilor, clienţilor, furnizorilor. Relaţiile firmei cu terţii sunt cu atât mai bune cu cât imaginea sa este mai bună, iar construirea unei imagini reprezentative favorabile poate dura foarte mult timp şi poate solicita resurse foarte importante.

– Dificultăţi în atragerea de finanţări iniţiale. Lipsa situaţiilor financiare anterioare împiedică utilizarea anumitor instrumente de analiză financiară în evaluarea viitorului afacerii, ceea ce provoacă deseori reticenţe din partea finanţatorilor.

– Obişnuinţele de consum ale clienţilor potenţiali. În cazul intrării pe o piaţă deja formată, va exista o perioadă de reţinere din partea cumpărătorilor, care vor evita produsul nou oferit în favoarea produselor pe care le cunosc de mai mult timp furnizate de producători cunoscuţi. Aceasta este una dintre cele mai importante piedici pe care noua firmă trebuie să le depăşească la începutul funcţionării sale.

– Reacţia concurenţei. Întreprinzătorul trebuie să identifice şi să evalueze din timp punctele sale slabe pentru a anticipa probabilele atacuri din partea concurenţei.

– Subevaluarea resurselor şi a eforturilor necesare. Pentru întreprinzător, iniţierea afacerii presupune un efort personal foarte mare şi, de regulă, pe o perioadă de câţiva ani.

Înfiinţarea unei noi firme este soluţia aleasă cel mai frecvent de întreprinzătorul care ia decizia de a iniţia o nouă afacere.

Din punct de vedere legal, înfiinţarea unei firme presupune parcurgerea următoarelor etape:

Pregătirea dosarului de înregistrare şi autorizare. Întreprinzătorul trebuie să realizeze o serie de activităţi obligatorii:
– Verificarea şi/sau rezervarea firmei şi/sau emblemei;
– Pregătirea actelor doveditoare pentru sediu;
– Redactarea declaraţiei pe proprie răspundere pentru înregistrare;
– Obţinerea autorizaţiei emise de administraţia publică locală;
– Redactarea actului constitutiv;
– Depunerea capitalului social;
– Acordarea împuternicirii;
– Redactarea declaraţiei de avere;
– Pregătirea actelor privind activitatea comercială anterioară;
– Depunerea specimenului de semnătură;
– Depunerea garanţiei de către administratori;
– Pregătirea copiilor de pe actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii comerciale;
– Redactarea contractului de administrare;
– Pregătirea copiilor de pe actele de identitate;
– Pregătirea actului de înregistrare a fondatorilor persoane juridice;
– Adoptarea hotărârii organului statutar al persoanei juridice privind participarea la constituirea societăţii comerciale;
– Redactarea mandatului persoanei care va semna actul constitutiv în numele si pe seama fondatorului persoană juridică;
– Obţinerea certificatului de bonitate;
– Certificarea copiilor;
– Oţinerea avizelor prealabile prevăzute de lege.

Înregistrarea firmei. După depunerea dosarului, se realizează următoarele activităţi:
– Autorizarea constituirii comerciantului de către judecătorul delegat;
– Obţinerea, pe cale electronică, a codului unic de înregistrare de la Ministerul Finanţelor Publice;
– Redactarea încheierii judecătorului delegat;
– Înregistrarea comerciantului în registrul comerţului;
– Editarea certificatului de înregistrare.

Autorizarea funcţionării firmei, respectiv activităţile necesare pentru autorizarea funcţionării unei firme de către instituţiile publice abilitate. Aceste activităţi sunt realizate după data depunerii dosarului la Biroul Unic şi până la data eliberării anexei conţinând avizele/ autorizaţiile/ acordurile necesare funcţionării: autorizaţia PSI, sanitară, sanitar veterinară, pentru protecţia muncii, pentru protecţia mediului etc.

Notificarea către instituţiile publice, respectiv activităţile de notificare a înregistrării firmei către alte instituţii publice cu atribuţii legate de publicitatea, înregistrarea sau evidenţa comercianţilor.

Efectele juridice ale etapelor obligatorii din procedura de înregistrare a unei firme sunt:
– Semnarea actului constitutiv de către asociaţi reprezintă etapa consensuală, care produce efecte între părţile semnatare.
– Autorizarea legalităţii constituirii unei societăţi comerciale revine judecătorului delegat. Acesta autorizează constituirea comerciantului persoană juridică şi dispune înregistrarea în registrul comerţului.
– Înregistrarea (înmatricularea) societăţii comerciale în registrul comerţului are rol constitutiv. De la data înregistrării în registrul comerţului societatea a dobândit personalitate juridică.
– Publicarea în Monitorul Oficial a încheierii judecătorului delegat produce efecte faţă de terţi.

1 comment for “Iniţierea unei afaceri noi

  1. Rodica
    ianuarie 28, 2015 at 8:33 pm

    Interesant…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *